Mea culpa…

02 Noi 2011 Scrie un comentariu

by sindicatultramar in articole, informare

Viata poate fi definita ca un inceput, a trai inseamna a descoperi, a te afla in fata unor situatii, a unor experiente ce se vor materializa dupa capacitatea de-a discerne a celui ce exercita, dupa abilitatea acestuia, dupa destoinicia sa. Inainte de toate, fiecare dintre noi suntem o faptura minunata, inzestrata cu resurse nebanuite, un izvor de potential fabulos. Ne ramane sa ne punem intrebari, sa manifestam curiozitati, sa vrem sa-ntelegem SIMPLITATEA CE EXISTA, de fapt, ESTE SINGURUL ADEVAR! Odata ce-ti permiti sa te apropii de sinele tau acceptandu-te asa cum esti, ACCEPTI CA CEEA CE ESTE, ESTE CEEA CE ESTE si ca diferenta A CEEA CE ESTE, e determinata de dimensiunea si frecventa influentelor ce stapanesc experientele noastre. A constientiza realitatea in care existi, a o accepta asa cum este, te pui in stapanirea A CEEA CE ESTE, asta ma face sa ma simt minunat, sa ma impac cu mine, sa ma identific cu mine.       Actiunile mele precedate n-au substanta reprobabila, sunt reprezentate de convingeri si buna credinta. A se-ntelege ca nu-mi  reprosez nimic din ceea ce comport, vorbesc despre acte comise cu premeditare, dincolo de premeditare este greseala umana, fata de care vreau sa cred ca avem cu totii scuze. Motivul formularii acestei teze nu este vreo apasare a constiintei mele, dimpotriva, doresc sa pun in lumina o relevare A CEEA CE ESTE. Nu am comis nicio rautate la adresa cuiva, actiunile mele indica realitati ce exista si sunt promovate cu altruism in speranta ca vor materializa o realitate fireasca si agreata. In opozitia a ceea ce infaptuiesc, intalnesc de cele mai multe ori vocea celor ce revendica si motiveaza, adesea dintre cei ce folosesc un limbaj otravitor pentru cei sensibili. In luciditatea A CEEA CE ESTE pasajul de mai sus nu este menit sa construiasca scuze, dimpotriva, adesea sunt vizat dar fara rezultat, fiindca, nu am nevoie  de scuze, eu nu ma aflu sub stapanirea influentelor altora, ceea ce comport ma indica pe mine si realitatea mea. Intr-o corelare cu cele prezentate, gasesti la mine omul dispus sa asculte, tocmai pentru a face posibil ca dialogul sa instituie A EXISTA CEEA CE ESTE pentru noi toti. Nimeni nu poseda realitatea, in schimb fiecare suntem posedati de realitatea noastra, ce poate s-o acordeze unei frecvente generale, sau alege sa se izoleze in realitatea sa. Ca liber arbitru nu ma las indus efectului de turma, aleg sa discern asupra deciziilor ce le voi lua, pentru ca ele sa reprezinte CEEA CE ESTE, sa ma reprezinte pe mine. Fiecare alege sa comporte ceea ce poate sa-nteleaga, ceea ce crede ca este in interesul sau, de aici mai departe ne lovim de bariere pentru ca ne-am stabilit limite. Adevarul meu este ca noi ne cream continuu evolutia sufletului, il materializam ca maturitate iluzorie spre infailibil in trecerea prin timp si spatiu. Aleg constient sa accept oamenii in desavarsirea lor CA SI CREATIE DIVINA, in exigenta ce credeam ca ma caracterizeaza nu pot sa le gasesc hiba semenilor pentru ca-i iubesc, ci doar le aloc responsabilitatea  ce si-o atribuie. 

          De la acest atribut, imi asum MEA CULPA deoarece, stiu ca in sustinerea convigerilor asumate, rapesc familiei mele timpul si atentia ce-as putea sa le-o ofer, intr-adevar abuzez de intelegerea ce mi-o acorda sotia, de modul in care-mi privez copilul de atentia parinteasaca, de felul in care le ofer participarea de sot si parinte.  

          In ce priveste activitatea sindicala, imi reprosez lipsa de rezultate, faptul ca n-am fost capabil sa transmit esenta, intr-un mod care sa constientizeze, faptul ca n-am invatat sa ascult pentru a castiga atentia celor ce au dorit sa se implice, faptul ca n-am fost suficient de receptiv sa asimilez cunostintele necesare pentru a obtine rezultate, dar mai ales ca n-am avut rabdarea necesara pentru a lasa la-ndemana majoritatii sa-si manifeste nemultumirea ! 

                                                                                         Marinel Costut