In oglinda…

Daca e sa cautam un adevar uneori  il putem gasi in imaginea ce se reflecta in oglinda , un exemplu in acest sens poate fi situatia Sindicatului Tram-Ar . Lipsa rezultatelor  acestei organizatii poate fi pusa pe seama lipsei de unitate   a  salariatilor sau pe seama” multumirii” acestora .Cele ce confirma aceasta teorie este activitatea Sindicatului Tram-Ar, atitudinea colectivului de salariati intarite cu actiunea firmei de a cere in instanta dizolvarea organizatiei .

Suntem convinsi ca motivatia angajatorului pentru a se adresa instantei este determinata de exercitiul si dinamica    Sindicatului Tram-Ar , daca aceasta organizatie n-ar fi creat deranj era inutila cererea inaintata instantei de catre angajator  , cum prevederile legii dau dreptul salariatilor sa se constitue in forma organizata pentru a-si apara drepturile si interesele in aceiasai masura il indreptateste pe angajator sa-si motiveze cererea pt dizolvarea sindicatului , fiindca acesta nu mai indeplineste conditiile de constituire , pentru aceste motive reprezentantii Tram-Ar SALUTA actiunea conducerii.

O paralela o gasim in viitoarea imagine ce o vom prezenta . Unii oameni stiu sa-si aranjeze atat de bine locuinta incat nu ies cu prea mare placere din casa , pentru a merge intr-un alt loc unde ii intampina zgomotul, praful, inghesuiala . In timp ce ceilalti ce traiesc prost intr-o locuinta mizera fara nici un  confort ,  folosesc orice prilej de a pleca de acasa. Deasemenea , cel ce vine in sprijinul sau launtric isi asigura necesarul in cat sa nu-i lipseasca poezia, culorile ,muzica , toate  se gasesc in el si el sufera cand este obligat sa „iasa din casa „sa-si paraseasca aceasta frumusete. In timp ce oamenii obisnuiti care nu s-au preocupat niciodata sa creeze un interior placut , sa-si asigure necesarul, se gandesc mereu sa plece sa se distreze in alta parte .Cum raman singuri cu ei insasi , se plictisesc, apare saracia. Reflexia acestor imagini  reprezinta modul in care rezultatul meditatiei sau ignorantei amenajeaza forul launtric sau exterior , pentru a ne defini amprenta personala salasuind in eter ceea ce este , ceea ce exista ca si imagine in oglinda .

DE BUN SIMT…


In atentia salariatiilor SC CTP SA , si vizitatorilor blogului SINDICATUL TRAM-AR

Ma numesc Marinel Costut, sunt presedintele ales al organizatiei,  numite SINDICATUL TRAM-AR. Pe aceasta cale doresc sa aduc lamuriri cu privire la scopul constituirii  organizatiei cat si a formarii blogului .

Organizatia are ca scop apararea drepturilor si intereselor membrilor sai ce decurg din legislatia muncii,  contracte colective de munca si contracte individuale de munca, de a imbunatatii relatiile de munca cat si de a veghea asupra respectarii legislatiei  muncii. Blogul a fost conceput pentru a oferii posibilitatea unei informari continue si mentinuta a membrilor Tram-ar, pentru a expune activitatea organizatiei la transparenta dar si pentru a creea posibilitatea publicului larg utilizator al mijloacelor de transport public sa centralizeze sugestiile,  nemultumirile fata de serviciul prestat. Ceea ce puteti gasi in cuprinsul acestui blog arata diversitatea ce o impregnam realitatii, astfel spus amprenta,  indentitatea ce o avem. Materialele promovate de organizatie se gasesc  sub semnatura, ele reprezinta activitatea sindicatului,  comentariile reprezinta oamenii  si din fericire NU sunt in  asentimentul celor ce reprezinta tram-ar. Cele mai multe si mai deocheate sunt scrise de P.G. (nu faceti confuzie cu personajul din ALL BUNDY),  din cele mai acide le-a scris in numele meu si a colegilor, personal  nu i-am raspuns pentru ca, am considerat ca asa stie el sa se comporte cel mai bine ,  desi nu l-am deranjat cu nimic,  am incercat sa-l ajut, a fost  imposibil el  nu poate fi inteles.

Am sperat  sa avem comentarii la felul in care dezvoltam activitatea pentru a putea corecta ceea ce facem gresit,  se pare ca ceea ce inseamna in fapt activitatea sindicala este pe deplin nesocotita de catre acest colectv,  nu fiti tentati sa spuneti ca salariatii sunt multumiti, sunt in mijlocul lor si receptionez in fiecare zi neajunsurile si nemultumirile ce le traiesc,  daca n-ar fi existat aceastea ma aflam intr-o mare eroare de perceptie si atitudine

Prezentul indica ca fiind posibila dizolvarea sindicatului tramar, un lucru ce pare firesc luand in considerare modul in care este inteleasa activitatea sindicala.  Radiograma activiutatii Tram-ar poate fi facuta parcurgand cuprinsul blogului.

Aceata organizatie a intreprins actiuni cu buna credinta bazate pe prevederi legale, uneori fiind nevoit sa recurg la  pamflete pentru a limita aberatiile celor ce le comporta privilegiati de faptul ca detin functii. Cu toata opozitiia manifestata dar mai ales nemanifestata vizibila in ochii celor multi fac cunoscut castigul acestei activitati,  este unul nepretuit pana de curand numesc aici cunoasterea de sine si poate in egala masura descoperirea unor oamerni ce nu intamplator aleg sa ramana anonimi.

Daca  ma intrebati ce m-a detarminat sa fac evaluarea minune  va lamuresc ca nu a fost o rautate desi nu este un material ce face cinste . Istoricul experientelor traite in timp in acest serviciu m-a determina sa-mi asum responsabilitatea mai ales dupa ultimele evenimente cand in fapt am fost stigmatizat pentru a satisface anumite ambitii,  dar si  staruinta de a-ti arata ca te discretideaza printr-o evaluare facuta discretionar desi am combatut cu probe argumentarea evaluarii,  punctajuluiu a ramas neschimbat.

N-am fost afectat pe cat s-ar putea crede,  insa nu cred ca e firesc ca lucrurile sa se intample astfel ori,  motivele argumentate sub semnatura sunt in fapte reale, situatia e mai neplacuta atunci cand cele scrise n-au sustinere, cazul multor evaluarii. In ideea dizolvarii  sindicatului tram-ar, acest blog va continua sa existe suferind o usoara reconfigurare, tratand problematica intr-un mod diferit , comentariile vor fi serios cenzurate incepand din prezent dat fiind faptul ca ne cunoastem mai bine.                                    

   Unul din principiile morale este foarte simplu il putem observa in agricultura, CULEGI CEEA CE SEMENI. 

Mea culpa…

Viata poate fi definita ca un inceput, a trai inseamna a descoperi, a te afla in fata unor situatii, a unor experiente ce se vor materializa dupa capacitatea de-a discerne a celui ce exercita, dupa abilitatea acestuia, dupa destoinicia sa. Inainte de toate, fiecare dintre noi suntem o faptura minunata, inzestrata cu resurse nebanuite, un izvor de potential fabulos. Ne ramane sa ne punem intrebari, sa manifestam curiozitati, sa vrem sa-ntelegem SIMPLITATEA CE EXISTA, de fapt, ESTE SINGURUL ADEVAR! Odata ce-ti permiti sa te apropii de sinele tau acceptandu-te asa cum esti, ACCEPTI CA CEEA CE ESTE, ESTE CEEA CE ESTE si ca diferenta A CEEA CE ESTE, e determinata de dimensiunea si frecventa influentelor ce stapanesc experientele noastre. A constientiza realitatea in care existi, a o accepta asa cum este, te pui in stapanirea A CEEA CE ESTE, asta ma face sa ma simt minunat, sa ma impac cu mine, sa ma identific cu mine.       Actiunile mele precedate n-au substanta reprobabila, sunt reprezentate de convingeri si buna credinta. A se-ntelege ca nu-mi  reprosez nimic din ceea ce comport, vorbesc despre acte comise cu premeditare, dincolo de premeditare este greseala umana, fata de care vreau sa cred ca avem cu totii scuze. Motivul formularii acestei teze nu este vreo apasare a constiintei mele, dimpotriva, doresc sa pun in lumina o relevare A CEEA CE ESTE. Nu am comis nicio rautate la adresa cuiva, actiunile mele indica realitati ce exista si sunt promovate cu altruism in speranta ca vor materializa o realitate fireasca si agreata. In opozitia a ceea ce infaptuiesc, intalnesc de cele mai multe ori vocea celor ce revendica si motiveaza, adesea dintre cei ce folosesc un limbaj otravitor pentru cei sensibili. In luciditatea A CEEA CE ESTE pasajul de mai sus nu este menit sa construiasca scuze, dimpotriva, adesea sunt vizat dar fara rezultat, fiindca, nu am nevoie  de scuze, eu nu ma aflu sub stapanirea influentelor altora, ceea ce comport ma indica pe mine si realitatea mea. Intr-o corelare cu cele prezentate, gasesti la mine omul dispus sa asculte, tocmai pentru a face posibil ca dialogul sa instituie A EXISTA CEEA CE ESTE pentru noi toti. Nimeni nu poseda realitatea, in schimb fiecare suntem posedati de realitatea noastra, ce poate s-o acordeze unei frecvente generale, sau alege sa se izoleze in realitatea sa. Ca liber arbitru nu ma las indus efectului de turma, aleg sa discern asupra deciziilor ce le voi lua, pentru ca ele sa reprezinte CEEA CE ESTE, sa ma reprezinte pe mine. Fiecare alege sa comporte ceea ce poate sa-nteleaga, ceea ce crede ca este in interesul sau, de aici mai departe ne lovim de bariere pentru ca ne-am stabilit limite. Adevarul meu este ca noi ne cream continuu evolutia sufletului, il materializam ca maturitate iluzorie spre infailibil in trecerea prin timp si spatiu. Aleg constient sa accept oamenii in desavarsirea lor CA SI CREATIE DIVINA, in exigenta ce credeam ca ma caracterizeaza nu pot sa le gasesc hiba semenilor pentru ca-i iubesc, ci doar le aloc responsabilitatea  ce si-o atribuie. 

          De la acest atribut, imi asum MEA CULPA deoarece, stiu ca in sustinerea convigerilor asumate, rapesc familiei mele timpul si atentia ce-as putea sa le-o ofer, intr-adevar abuzez de intelegerea ce mi-o acorda sotia, de modul in care-mi privez copilul de atentia parinteasaca, de felul in care le ofer participarea de sot si parinte.  

          In ce priveste activitatea sindicala, imi reprosez lipsa de rezultate, faptul ca n-am fost capabil sa transmit esenta, intr-un mod care sa constientizeze, faptul ca n-am invatat sa ascult pentru a castiga atentia celor ce au dorit sa se implice, faptul ca n-am fost suficient de receptiv sa asimilez cunostintele necesare pentru a obtine rezultate, dar mai ales ca n-am avut rabdarea necesara pentru a lasa la-ndemana majoritatii sa-si manifeste nemultumirea ! 

                                                                                         Marinel Costut